Nicicind nu va fi uitata!
Cu-a ei fantoma ce e urmarita
In veci de aceeasi gloata,
Ce intr-un cerc,un cerc mereu
spre- acelasi punct plecat,
N-o prinde niciodata,
De multa Nebunie,Oroare,Pacat,
E sufletul dramei o pata.
Si iata,in al mimilor vuiet
O forma tiritoare strabate!"
(E.A.POE)
